M-am saturat sa vorbeasca toata lumea despre acelasi subiect. Si culmea e ca totul depinde de asta, dragostea. De ce unii « filozofi » vorbesc despre asta cand nici nu cunosc sentimentul ? Nici eu nu-l cunosc...mai am timp. Eu sunt mereu cu intrebarea « de ce » dar totusi as vrea niste raspunsuri. Poate unele nu o sa le primesc niciodata dar eu incerc, incerc si iar incerc. « Incercarea moarte n-are ». Deci, revenind la subiect : sunt carti de dragoste, melodii, poezii, piese de teatru etc. Si totusi ,ce rost au toate ? Ok..citim pt ca ne place si din carti poate aflam cum e sa simti dragostea. La fel si cu melodiile, poeziile etc. Dar ..chiar daca citim ..poate unii dintre noi nu o sa afle niciodata cum e sa fi in locu pers din carte sau sa fi un actor care iubeste pe partenerul/ partenera. Ne iubim mama, sora/ fratele, tatal si celelalte rude, e firesc.. dar pana a iubi o persoana de sex opus mai este. Bine mai nou se « iubesc » si persoanele de acelasi sex dar asta nu conteaza acum. In vremea de azi.. oamenii spun « te iubesc » numai ca sa fie spus. Cateodata fara a simti asta.. aici omenirea a scazut mult. Trebuie sa ne obisnuim cu gandu ca sunt doar niste cuvinte.. daca cineva spune ca te iubeste asta nu inseamna ca..chiar simte asta. De exemplu persoanele de sex feminin sunt puternic influentate de aceste cuvinte si e grav, alerta rosie. Sunt si cazuri de sex masculin dar mai rar. Ei sunt cei « puternici si insensibili ». Dar.. pana la urma asta e. Peste tot numai « indragostiti »..

Totusi sa nu intelegeti gresit !nu sunt impotriva dragostei .. dar se exagereaza prea mult si ma exaspereaza chestia asta ! Nu va grabiti sa spuneti cuiva « te iubesc » daca nu simtiti cu adevarat asta, e cea mai mare greseala.. va mintiti pe voi insine. Si eu am simtit afectiune pt o anumita persoana dar nu am ajuns inca la stadiul de iubire, mai am timp.

De ce mereu atunci cand pare ca totul e perfect trebuie sa fie un moment cand se termina totul? De ce cand te atasezi de o persoana trebuie sa fie ceva ce va impiedica sa continuati? ...


Nu stiam daca sunt fericita ca am facut un pas inainte sau trista ca nu ma voi mai putea intoarce niciodata inapoi..capul imi era plin de ganduri, nu stiam ce simt cu adevarat, era imposibil sa ies din anonimat. Din momentul in care mi-a spus ca nu ii sunt indiferenta.. vroiam sa opresc timpul. De cand am simtit atingerea fina a buzelor lui, totul avea sens.As fi vrut sa retraiesc tot ce se intamplase din prima zi pana atunci Vreau sa cred ca nu vede in mine alta persoana draga. Totusi ma gandesc cu disperare la ziua de duminica.Daca as pleca si m-as intoarce in acelasi loc ..as simti ..as vedea aceleasi lucuri. Stau si acum cufundata in ganduri..si inca incerc sa inteleg ce s-a intamplat si cu ce scop.

Fiecare persoana intelege diferit fiecare detaliu din arta. Arta picturii, arta muzicii, arta dragostei si altele.. Toate fiind la fel de importante. Oare ce intelegi tu prin arta ? Mergem aiurea si ne intrebam de persoanele care trec pe langa noi « are vreun habar de ce traieste ? » .Daca ne gandim mai bine, toata viata este o arta pe care nu multi o inteleg sau unii refuza sa o inteleaga. Altii poate vor si nu isi pot insusi cunoasterea acesteia. Daca nu intelegi arta vietii ce rost are sa stii sa pictezi, sa canti.. ? De ce au ajuns din ce in ce mai putini oameni sa vorbeasca despre subiectul acesta ? Sunt intrebari ,deocamdata, fara raspuns. Cu timpul, fiecare o sa cunoastem arta de a trai, arta de a simte, de a auzi ce este in jurul nostru, de a vedea mai departe de ceea ce vede tot omul. Poate unii suntem mai speciali si nu ne-am dat seama , poate putem mai mult dar nu stim cum sa folosim aceasta forta de a schimba ceva. De exemplu, in arta picturii, sunt oameni care pot desena mai mult decat tine, pur si simplu au puterea de a vedea mai multe. Pana la urma toate artele duc tot la una, arta de a supravietui intr-o viata pe care putini vor sa o inteleaga. Si totusi aceasta cunoastere este infinita. In fiecare secunda ne putem perfectiona perceptia asupra artei de orice natura cea asupra careia avem o predilectie. Cum spunea Voltaire « Toate artele sunt surori, fiecare arunca o lumina asupra celeilalte”.

"Cand oare echilibrul care ne parea atata de natural in copilarie a devenit o lupta? A inceput cand am coborat de pe balansoarul din parc si am urcat pe balansoarul vietii. Viata, ca si balansoarul, se misca in sus si in jos, exact asa cum trebuie ea sa faca, dar brusc ceea ce era perfect in copilarie, nu a mai fost la fel cand am devenit mai mari. Am inceput, mai degraba, sa gandim despre experientele noastre in loc sa le traim pur si simplu. Am incetat sa fim prezenti in fiecare moment si sa savuram fiecare clipa. Am schimbat starea de a fi in natura cu starea de a fi in gand. Am inceput sa emitem judecati despre ce este bine sau ce e rau. Dezechilibrul nostru a devenit perpetuu, atunci cand am uitat ca intotdeauna, pe balansoarul vietii Cineva sta la celalalt capat: Dumnezeu. "
-Maureen Moss

Nu stiu cum pot unele persoane sa fie atat de false. Cum pot fi "prietenii" atat de profitori. Nu te cauta decat cand au nevoie de un serviciu. Nu te suna o luna, cateva saptamani, te saluta pe strada cu jumatate de gura si dupa asta te suna " Hei ceau nu vrei sa iesi afar ca nu am cu cine ". Sa fim seriosi...
P.S. Evitati persoanele de genul asta !Nu o sa va ajute deloc in viata, asa ca alegeti-va cu grija prietenii.

ms Mone de sursa >:D<.